Tot cu gandul la Paste sunt! Hmmm, o fi din cauza cozonacului pufos, cu nuca si rahat, care sta inca prin frigider si pe care n-am reusit sa-l termin, in ciuda eforturilor (considerabile!) pe care le depun de cateva zile…Vai, cat de bun mai e!
Tocmai mi-am amintit ca anul acesta, ca niciodata, Pastele a avut o anumita…
culoare, cu care o sa il tot asociez de acum. E superba culoare a ojei pe care am primit-o de la mama si cu care ne-am dat amandoua, incantate sa avem unghii identice.
Sarbatorile au trecut, ai mei s-au intors la Bacau, viata si-a reluat cursul firesc, insa ori de cate ori vad imi vad unghiile rosiatice, ma simt de parca e Pastele din nou, ma simt bine! Batman abia astepta sa se joace cu sticluta de oja! Desigur, nu l-am lasat, ca are prostul obicei sa isi dea jucariile sub pat sau in alte locuri greu accesibile si ultimul lucru de care aveam chef era sa incep sa mut mobila prin casa, din cauza lui.