Copile, tu sa fii multumit, lasa-i pe altii!


Cand era Albert la pregatitoare, am aflat ca anumiti parinti din clasa ii impun invatatoarei cu cine sa se joace copiii lor si cu cine nu. Aveau cercuri clare in care se puteau invarti si cercuri de colegi exclusi. Nu stiu pe ce criterii or fi facut parintii delimitarea, ganditi-va ca vorbeam de copii de pregatitoare, fiu-miu avea 5 ani la vremea respectiva, colegii lui in jur de 6. Si abia incepusera scoala, abia se cunosteau si legau prietenii. Dar uite cum parintii cu exces de zel au zis sa ia lucrurile din fasa si sa puna bazele unui bullying solid pentru anii urmatori.

S-or fi uitat care dintre cei mici parea mai influenta negativa asa, or fi etichetat cativa “obraznici ai clasei”, dupa care imi inchipui cum si-au montat copiii impotriva lor. Ani intregi am suferit din cauza asta si m-am luptat cu morile de vant. De la invatatoare, la director, la ceilalti parinti si profesori, am incercat sa le arat ca mai degraba transmitem mesaje pozitive, e mai simplu si mai sanatos asa: sa va jucati frumos!, sa va distrati!, sa va intelegeti bine! In loc de: sa nu te prind in preajma lui X, ca nu stiu ce iti fac! Si scoala privata si o armata de cadre didactice, si consilier implicat, dar tot degeaba, pentru ca de acasa porneste totul. E greu spre imposibil sa mai faci educatie parintilor, la 30-40 de ani.

Ne mai miram cat de rautaciosi pot fi astia mici intre ei. Ii vezi cum rad la locul de joaca de cate unul mai slabut sau mai negricios, cu parul lungut, cu haine de nu stiu care.  Oare intamplator? Daca parintii ii invata ca este in regula un astfel de comportament, ca e bine sa lovesti cand esti lovit si nu numai, e ok sa urli, sa vorbesti urat, sa distrugi tot ce nu-i al tau, atunci ce pretentii sa avem de la copii? Asa cresc, asta vad, asta fac si vor face mereu.

Cineva imi spunea ieri, apropo de articolul asta in care scriam ca baietii cu parul lung nu sunt fetite, ca ar trebui sa ma gandesc si la impactul emotional asupra copilului. Ceilalti il vor sicana sau exclude din pricina pletelor, posibil chiar ca parintii sa le interzica sa se joace cu al meu. Cu alte cuvinte, desi suntem bine mersi, hai sa ne schimbam dupa cum vor cei din jur, ca sa nu fim judecati.

Treaba e ca niciodata nu ii vei putea multumi pe toti. Parintele care azi ii interzice copilului sa se joace cu al meu, pentru ca al meu are parul mai lung, poate, foarte bine, sa ii interzica maine sa se joace cu el pentru ca este prea inalt, prea slab, prea mic, prea prost imbracat, prea nedus la hoteluri de 5 stele sau neplimbat in masini scumpe. In loc sa il invat sa duca o lupta continua pentru a-i multumi pe altii, prefer sa il cresc multumit de el, de ceea ce este si ceea ce face, independent de parerile celor din jur. Destul am crescut noi cu rusine, conditionari si teama de “gura lumii”.

Oamenii obisnuiti sa judece si sa exluda asta vor face mereu si tot asta isi vor indemna si copiii sa faca. Problema e la ei, nu la tine, iar datoria ta nu este sa te schimbi dupa cum bate vantul. Azi parul, maine hainele, poimaine cerceii din ureche, mai tarziu tatuajele de pe umar, masina din garaj, orientarea sexuala (vorba vine), locul unde iti faci vacantele.

Asa ca, draga copil al meu, sa fii cum vrei tu sa fii si, atat timp cat esti fericit asa si nu faci rau nimanui, e sigur calea cea dreapta. Mama e aici pentru tine, indiferent.

Articole pe aceeasi tema

5 Comments

  • Daniela
    24/09/2018 at 2:30 pm

    Foarte frumos articolul, ai pus accentul pe i, nu trebuie sa ne lasam condusi de prejudecatile altora.

  • Ana
    24/09/2018 at 9:36 pm

    Foarte emotionant…si adevarat, din pacate. Cateodata parintii uita sa se ingrijeasca si de fericirea sufleteasca a copiilor lor si lasa prejudecatile sa le intunece judecata. Jos palaria pentru cei care-si educa copiii sa fie FERICITI si nu PERFECTI!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      24/09/2018 at 11:22 pm

      De-ar exista, macar, perfectiunea asta… Te imbratisez, Ana!

  • Tina
    25/09/2018 at 12:23 am

    Foarte frumos! 👏 si noi am început grădinița anul trecut si suntem in Spania, dar aici toti copilașii sunt egal indiferent de naționalitate. Ma bucur ca fata mea este foarte sociabilă si prietenoasă cu toti prietenii,colegii. Asa am invatat o de mică sa respecte si sa fie darnică cu orice.

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.