Albert are aproape 8 ani. Pentru el, Mos Craciun e batran, bun si e unul singur. Restul sutelor de mosi pe care ii vede peste tot in, perioada sarbatorilor de iarna, sunt oameni costumati. A crezut mereu in existenta Mosului. Nici macar atunci cand niste colegi i-au spus, anul acesta, ca totul e doar o poveste, Albert nu a ramas pe ganduri:
„Mami, mi-au spus copiii ca Mos Craciun nu exista. Ca parintii iti aduc darurile. E treaba lor, eu stiu adevarul.”
I-am zambit si i-am spus ca si eu cred in Mos Craciun, desi sunt mare. E adevarat. In fiecare an, cand gasesc cadourile sub brad, ma gandesc, pentru o fractiune de secunda, ca ele au aparut in mod miraculos acolo. Aduse de departe, intr-o sanie zburatoare, de un batran in haine rosii. Imi place gandul acesta tare. E parte din magia noptii de Ajun, atunci cand orice devine posibil.
Totusi, oare ce ar fi bine sa le spunem copiilor nostri despre existenta Mosului? Am discutat subiectul cu psihoterapeutul Constantin Cornea, de la care am aflat niste lucruri interesante.
Mos Craciun este un vis frumos
Inainte de toate, spune Constantin Cornea, trebuie sa intelegem ce inseamna din perspectiva psihologica Mos Craciun. Pentru orice copil, Mos Craciun reprezinta capacitatea de a visa, de a imagina, de a oferi si de a primi “orice”. Este cel care poate indeplini orice vis, cel care vine si ofera fara sa ceara nimic in schimb. Este un vis frumos ce poate dezvolta capacitatea copilului de a-si imagina ca dorintele pot deveni realitate.
Tot din perspectiva psihologica, este foarte important pentru parinti sa isi ajute copiii sa viseze si sa isi imagineze ca, oricand, Mos Craciun le poate indeplini orice dorinta. Dar mai mult decat atat, parintii ar trebui sa isi invete copiii sa faca eforturi pentru a merita ceea ce isi doresc.
Primim, dar si oferim
Din perspectiva credintei, e bine ca cel mic sa cunoasca povestea Nasterii Mantuitorului, pe langa aceea a lui Mos Craciun. Aceste doua evenimente trebuie astfel impletite incat copilul sa creasca intr-un mediu echilibrat, in care credinta si darurile sa se imbine perfect. Doar asa, un copil poate invata sa primeasca dar si sa ofere, sa se bucure pentru el, dar si pentru ceilalti.
Constantin Cornea avertizeaza ca perioada sarbatorilor de iarna poate naste si posibilele traume. Trebuie sa ne invatam copilul sa ofere la randul lui. Iar odata cu cresterea in varsta, sa invete sa isi doreasca pe masura eforturilor depuse. Asa il vom pregati cu adevarat pentru viata si pentru relatia cu societatea, care tinde de cele mai multe ori sa nu iti ofere nici macar ceea ce meriti, cu atat mai putin sa iti ofere ceva dincolo de orice merit personal.
Mos Craciun nu exista?
Cu titlul de generalitate, copilul poate sa afle ca nu exista Mos Craciun in jurul varstei de 5 -7 ani, spune Constantin Cornea. In functie de familie, mediul general (gradinita, prieteni mai mari) si maturitatea propriului copil. Sunt micuti care afla de inexistenta lui Mos Craciun de la prietenii mai mari, de la colegi sau citind singuri (unii o fac inca de la 5 ani).
Este bine ca parintii sa tina seama de elementele de mai sus. Si sa nu sustina existenta lui Mos Craciun intr-un mod absurd, daca copilul a aflat deja. Sa nu ii impuna celui mic sa creada, dar nici sa nu isi anunte copilul, pe un ton dramatic, ca Mos Craciun nu exista.
Mie nu-mi vine sa o spun cu voce tare. Mi-e si greu sa o scriu. Cum adica Mosul nu exista, cand in adancul sufletului eu ii cred povestea si ma bucur de ea in fiecare an? La fel si Albert. Concluzia este cea de mai jos si mi se pare ideala.
O poveste minunata cara aduce familia laolalta
Viata insasi reprezinta o poveste, iar copiii au nevoie de povesti frumoase pentru a-si dezvolta imaginatia, cultura, comunicarea, talentele si relatiile. Adultii, de asemenea, au nevoie de povesti. Lasati povestea sa curga lin, lasati imaginatia sa se dezvolte. Este mai bine sa visati alaturi de copii, decat sa ii maturizati inainte de vreme.
Mos Craciun poate ramane o poveste minunata care aduce familia la un loc, este concluzia lui Constantin Cornea. Tot Mosul ne poate provoca sa redescoperim in noi, dar si in ceilalti, partea cea mai buna, pe care o pierdem din vedere in restul anului, furati de viata desfasurata pe repede inainte.
Ii multumesc mult psihoterapeutului Constantin Cornea pentru ideile impartasite! Si pentru concluzia minunata.