Era o zi de joi. Aveam programare la doctor cu fetița mea, la ora 15. Toată dimineața am fost prinsă: cu băieții care fac școală și grădiniță online, cu bebelușul, cu casa, cu ale mele care țin de muncă. Pe la prânz, am reușit să fug la manichiură. Era pe listă de nu știu când.
Viața de proaspătă mamă nu-i chiar floare la ureche. Oricât de recunoscătoare ai fi pentru minunea din viața ta și pentru timpul pe care îl petreci cu bebelușul, poți ajunge să te simți foarte singură. Fără legătură cu iubirea pentru copil, fără a fi mai puțin recunoscătoare că l-ai adus pe lume sănătos și că
Fetița mea abia a împlinit 4 luni, deci scutecele sunt și vor rămâne o vreme pe lista noastră de cumpărături. Mâine-pomâine începem să primim sfaturi și reproșuri pe tema asta, parcă văd, deocamdată dormim liniștite. În orice caz, mă bucur că am experiență cu frații ei mai mari, am înțeles și am învățat multe pe
Seara sau pe parcursul zilei, se mai întâmplă sa fie agitata, dar dimineața este mereu atât de liniștita! Fără excepție, de 4 luni, de când am văzut-o întâia oară, de 4 luni se trezește senină și zâmbește. . Eu o simt imediat, chiar dacă este la ea în coșuleț, știu că este trează, după cum
Mă gândesc cu drag la vara ce tocmai a trecut, prima mea vară ca mamă de trei. Am trăit-o atât de intens, cu toată bucuria și toată emoția noii noastre vieți în 5. Aș vrea să ne amintim mereu de noi, cei de acum, de Ava mică, așa cum nu va mai fi vreodată, de
Copilul meu mare va începe clasa a șasea în curand, iar mijlociul ultimul an de grădiniță. Am mai multe emoții și semne de întrebare decât am avut vreodată, pentru că este un an special. Nu știm cum va fi școala reală în pandemie, până acum am experimentat-o doar pe cea online. Mă rog, cred că
Ați văzut? Cum rămânem gravide și încep să ni se rotunjească burțile purtătoare de bebeluși, cum le comparăm. A mea era mereu considerată prea mică față de altele care aveau tot 20 de săptămâni sau 30 de săptămâni sau câte aveam eu în momentul respectiv. -Vai, ce burtă mică ai, o fi bine așa? mă
