Am o prietena care este însărcinată in 27 de săptămâni. Ei, si nu iese femeia bine din casa, ca se si gasesc oameni dornici sa ii puna mana pe burta, de zici ca-i burta lor, nu a ei. Unii intreaba inainte, altii direct se baga la atins, la mangaiat, care mai timid, care mai infipt.
Eram prin sufragerie, le pregăteam hainele pentru mâine. Liniște și pace in casa, am spus ca se joacă pe sus, prin camera lor. Când colo, apar amândoi în ușă, goi pușca, cu apa picurand de pe ei și acoperiți de același prosop: -Mama, zice Albert, noi ne-am făcut duș singuri. Ma încearcă un mic leșin,
Aris, aseară, după baie: -Mami, te iubesc cel mai mult din lumea asta! Tac și mi-l lipesc la piept. -Știi de ce, mami, știi? mă întreabă. Pentru ca numai tu îmi dai pupici mulți. Tati îmi da pupici puțini, iar Albert nu-mi dă deloc. De asta tu rămâi cea mai iubită. -Ah, puiule! -Acum e
Am văzut un reportaj, la un moment dat, despre o mama care născuse al zecelea copil. Apareau imagini cu mama și cu bebelusul in brațe, iar femeia povestea ca erau cu totii foarte bucuroși de venirea noului membru al familiei și ca nu avea de gând sa se oprească aici. -Pai și, nu va e
Albert a început astăzi clasa a cincea. Eu și taica-su l-am dus acolo de mână, deși asta-i mai mult un fel de a o spune, pentru ca Albert nu mai e la vârsta la care sa se țină de mâna cu părinții. De fapt, i-am stat unul in dreapta, altul in stânga, așa cum facem
Îmi place sa merg la ai mei, la Bacău. Casa părinteasca păstrează miros de copilărie, deși a trecut prin niște renovări de atunci, mâncarea are, la fel, gust de copilărie, gesturile mamei, vorbele lui tata, glumele lor, chiar și dojenile, toate îmi amintesc de vremea când eram mică. Imi duc copiii in locurile care ma
Tata e băiat crescut la țară, intr-o familie cu mulți copii. Cea mai mare bucurie a lor era când bunica tăia o găină și o gătea cum numai ea știa. Se adunau toți in jurul mesei, dornici sa apuce câte o bucata de carne bine rumenita, pe care o mâncau pe nerăsuflate. Bunica își punea
