Îl duc pe Albert ieri la școala foarte devreme, la 7 eram deja în fata porții. El trezit de pe la 6 fără, s-a spălat, s-a pieptănat și apoi a trecut la jucat prin curte, pana am fost și eu gata. Ies din casa cocoșată de enșpe mii de bagaje, îl grăbesc la mașina și
Aris nu avea somn aseară și tot țopăia prin camera. La un moment dat, se duce intr-un colț al dormitorului, se întoarce cu spatele la mine și începe sa își frece piciorușul. Ma apropii și ma așez pe vine, in dreptul lui: . -Pui, ești bine? Sta încordat. Când își ridica privirea, ii văd ochii
Albert a participat in weekend la un concurs de kayac. Face de putin timp sportul asta, dar si-a dorit sa vada cum s-ar descurca intr-o competitie, asa ca l-am incurajat sa se inscrie. Desi au existat diplome si premii pentru toti micii participanti, copiii au inceput sa se sicaneze la finalul probelor. Am auzit cum
Nu stiu voi cum stati la capitolul momente de respiro, dar eu simt ca viata mea e o alergatura continua si parca nu mai apuc sa imi trag sufletul. Mereu intarzii undeva, mereu se gaseste un motiv sa ma stresez. Stau cu mainile lipite de amaratul asta de telefon de care incerc sa imi tin
Ma intalnesc vineri cu un coleg, in fata redactiei. Ne salutam si dau sa merg mai departe, dar vad ca nu e in apele lui, asa ca stau sa il ascult: . -Tu ești mama, Ruxandra, zi-mi tu mie dacă e normal așa ceva. -Ce s-a intamplat? îl întreb ingrijorata. -Am văzut o faza aseară,
Lui Aris ii e tare draga doamna lui educatoare. Desi a preluat de curand grupa, a știut cum sa ajungă la sufletul copiilor. Imi povesteste mereu ce draguta este cu ei si ce activitati frumoase fac impreuna, iar in felul asta stiu ca il las pe maini bune in fiecare zi. . Nu departe acum,
Eram acum vreo doua săptămâni cu astia mici prin parc. Alergătura, ochi in patru, brate gata sa prindă in orice moment copiii posibil zburători de pe cele mai înalte culmi ale locului de joaca, dintr-astea, știți cum e. . La un moment dat, ne întreabă cineva, probabil impresionat de tot efortul pe care îl depuneam
