Mai primesc diverse comentarii acide de la oamenii care aud ca am bona. De multe ori e o atitudine dezamăgito-invidioaso-acuzatoare, de zici ca mi-am abandonat copiii si-am plecat in lumea larga. M-am lovit de ea si pe Facebook, dar si in viata reala, mai ales venind de la oameni care ma cunosc putin spre deloc.
Stiu oameni care au hotarat sa aduca pe lume un copil fix cand relatia lor scartia mai rau, in speranta ca o vor salva. Nu au reusit. Iar cand totul s-a destramat, dincolo de impartit masina si casa, au inceput sa traga care incotro si de un pui de om nevinovat. Viata reala n-are treaba
Inca din copilarie, am vazut cum femeile divortate sunt puse la zid. Barbatii mai putin. Din partea lui e de asteptat sa isi refaca viata, in vreme ce pentru femeie, viata se opreste fix acolo, odata cu mariajul ratat si cu copiii ramasi “povara” pe umerii ei. De fapt, nici nu e musai sa fie
Cand am hotarat ca voi aduce pe lume al doilea copil, mi-am dorit sa fie fetita, recunosc. Aveam deja un baiat mare si frumos. Acum visam la o printesa pe care s-o imbrac in rochite colorate. Ecografia de 13 saptamani mi-a confirmat, insa, ca puiul din burtica e tot baiat. 99%. Din clipa respectiva, nu
In urma cu cateva luni, eram la o petrecere si incercam sa fac conversatie cu fetele de langa mine. Le-am povestit ca am un bebelus acasa si ca ma bucur nespus ca, in sfarsit, scap cateva ore de mamicie si petrec timp cu oameni mari. Au ras amandoua. Una cred ca m-a inteles perfect, pentru
