Cand bona ia locul mamei

Ruxandra Luca, Cand bona ia locul mamei

De cateva ori in ultima vreme, cu precadere in timpul vacantelor noastre la mare, am vazut mame care stateau la soare fara griji, vorbeau la telefon, beau cocktailuri, radeau cu prietenii. Desi aveau copiii cu ele. Adica asa am dedus, ca sunt copiii lor si nu ai doamnelor filipineze care alergau dupa ei. Si care se jucau cu ei in apa si in nisip, ii carau in brate, ii hraneau si ii pupau in crestetul capului cu drag de mama. Asta in vreme ce adevaratele mame erau pur si simplu absente, desi se aflau acolo.

Am observat ca nici copiii nu trageau la ele, nici ele nu se sinchiseau de copii. Era ca si cum un perete i-ar fi separat mereu: nu se vedeau si nu se cautau unul pe celalalt.

M-am gandit ca si noi avem bona. De trei luni deja. Doamna nu e filipineza, dar asta conteaza mai putin. Si ea e atasata de copiii mei cum am vazut ca erau bonele filipineze de omuletii pe care ii cresteau. Diferenta e ca baietii mei tot la mine trag. Oricat s-ar juca cu ei bona, oricat de blanda si vesela ar fi, oricata disponibilitate ar avea pentru ei, tot de mine se agata. Daca suntem amandoua prin preajma si eu am treaba pe laptop, in vreme ce ea ii asteapta la zbenguiala cu bratele deschise, ei tot de mana mea se prind si tot nevoia de mama o au inainte de orice.

Instinctiv, copilul se agata de mama inca din prima clipa de viata. Doar pe ea o stie, o cauta si o vrea. Cand mama, cu piele ei fina si pieptul cald nu e acolo, puiul de om se prinde de urmatorul trup care ii e la indemana. Chit ca nu e cel care i-a dat viata, e cel care l-a primit in suflet. Iar Omuletul, in nevoia lui de a fi iubit si protejat, isi inclesteaza manutele pufoase de acest trup nou, pe care invata sa il iubeasca. Exact ca si cum ar fi al mamei lui. Invata sa il considere asa si se multumeste cu asta.

In felul acesta mi-am explicat situatia mamelor absente si a copiilor fara nevoie de ele. Se spune ca nu e mama cine te face, e mama cine te creste.

Puii mamelor respective mi-au parut toti veseli si iubiti, toti cu nevoile implinite. Le era bine pentru ca bona luase asa frumos si firesc locul mamei, probabil inca din primele clipe de viata, incat ei chiar asa o considerau, drept mama lor. Se vedea de la o posta. Si atat timp cat avea sa ramana in familia respectiva, si-ar fi indeplinit la fel de bine rolul. Intrebarea e cum vor sta lucrurile peste ani, cand, inevitabil, bona va merge mai departe, sa ia locul altei mame sau poate doar sa o ajute in cresterea copiilor. Ce se va intampla cu sufletul copiilor ramasi in urma (indiferent de varsta lor), fara pilonul de iubire si stabilitate in jurul caruia au crescut?

Mama ramane, bona inevitabil pleaca. Ea te ajuta enorm, se ataseaza de copii si de familie, voi de ea si o tratati ca si cum ar apartine intregului vostru. Mai devreme sau mai tarziu, insa, ea va merge mai departe. De asta e bine ca mama sa fie mama, ca sa ramana acolo pentru puiul ei, orice ar fi, atat timp cat va fi.

Asa ma bucur ca sunt mama pentru ai mei. Desi sfarsesc ascunzandu-ma prin bai se debarale ca sa pot lucra pe laptop cat sunt acasa, fara ca ei sa ma traga la joaca. Tot asa sfarsesc ascunzandu-ma sa il poata adormi bona pe Aris, iar eu sa mai castig ceva timp de lucru, pentru ca Aris ar prefera sa viseze frumos cu nasucul la pieptul meu. Desi ma furisez mereu din casa numai sa nu il vad pe asta mic cum se inroseste de plans cand realizeaza ca il las sa merg la munca. Desi nu stau linistita nici la plaja, nici in parc, nici la restaurant cand suntem cu copiii.

Desi e greu sa fii mama, e cel mai greu lucru, eu asta vreau sa fiu. Pentru ca e si cel mai frumos si plin de semnificatie lucru. Si in ciuda oricarei bone, bunici, matusi sau altui ajutor pe care l-as putea avea in cresterea lor, ei vor sti mereu ca mama e una singura. Si ca nimeni in veci nu ii va putea lua locul. Tot asa cum nu l-as ceda in veci nici eu.

foto

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • Anca
    29/07/2017 at 8:31 pm

    Simt nevoia sa iti scriu , vreau sa intareac ceea ce ai scris, is multe mame care renunta cu usurinta la dedicatie si lasa copii cu persoanele platite , si intradevar nu isi dau seama cat de periculos e lucrul aceasta , ca puiul de om cum asa de frumos le spui tu , se ataseaza de persoana cea mai apropiata lui . De multe ori mi-am pus intrebarea asta ..eu am fost bona si astazi sunt mama , oare cum se simt copii ai caror mame le schimba bonele cu multa frecventa , sau le lasa mult timp cu ele? …te imbratisez cu drag , imi place mult de tot sa te citesc!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      31/07/2017 at 6:23 am

      Si eu te imbratisez si iti multumesc mult pentru mesaj!<3

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.