Weekendul acesta Aris a implinit 7 luni si a ajuns pentru prima data la munte. Fara nicio legatura intre ele. Sambata m-a lovit brusc: „Azi e ziua lui Bebe 2!”. L-am luat la pupacit cu totii si apoi Albert m-a intrebat cand n-o sa mai implineasca frate-su „luni” si o sa aiba si el „ani”, ca omu’. Ca ai zero ani azi, zero ani si maine, poimaine la fel, dar pana cand? Acum Albert stie prea bine ca anul are 12 luni, dar cumva nu se leaga lucrurile in capusorul lui, de tot nedumerit il vad privind aniversarile bebelusului. Ne-am gandit si la un tort, cica pentru Aris, dar de fapt era pentru mine si Albert, ca ni se facuse brusc pofta. Am zis ca incropim ceva cand ajungem acasa, dar pana acum nu ne-am mai mobilizat.
Va spuneam de munte. Din vara tot cautam cateva zile frumoase si bune pentru respirat aer curat si nu stiu cum se face ca am ajuns tocmai weekendul acesta: ploaie, frig (3 grade, dar mie imi pareau -10), fuga dupa manusi, caciula, haine de lana (bine ca le pusesem in bagaj, sa fie, ca daca ne luam dupa prognoza, degeram pe acolo). Asa ca in loc de drumetii, ne-am multumit cu cateva portii bune de balacit in piscina hotelului, ca altceva nu prea era de facut. De parca piscina nu gaseam noi in Bucuresti… Ma rog, pe Albert nu l-a deranjat catusi de putin situatia (de asteptat), nici pe M., iar eu m-am gandit ca oricum e mai bine decat sa stam acasa, asa ca per total a fost ok. Bebe 2 a ras cu gura pana la urechi la fiecare saritura in apa a lui Albert. Il adora efectiv pe frate-su mai mare, se lumineaza tot cand il vede si ii urmareste miscarile cu atata interes, de parca vede cine stie ce spectacol.
La intoarcere ne asteptau 20 de grade in Bucuresti, soare, frumos. Si noi abia ce ne daduseram jos geaca de iarna. Asta e, ne-am luat tricourile, am mers in parc sa profitam de vremea buna si ne-am zis ca weekendul viitor plecam din nou la munte, poate avem mai mult noroc.
Ploaie, ploaie, dar tot am apucat sa ne plimbam putin si sa facem si cateva poze. Va las cu o parte din ele.
A, si la multi ani, puiul meu dulce si pufos! Maine-poimaine te insori… 🙂
