Mamele au nevoie de timp pentru ele ca sa fie mame mai bune

Ruxandra Luca, mamele au nevoie de timp pentru ele ca sa fie mame mai bune

Se intampla ca femeile care devin mame sa uite complet de ele si de faptul ca exista viata dincolo de schimbat scutece, alaptat, spalat si alinat la piept bebelusul. A fi mama e poate cel mai frumos lucru din viata ta, insa nu e singurul. Mamele sunt oameni si, ca tot omul obisnuit, au nevoie sa faca lucruri care le aduc bucurie, care le relaxeaza si le implinesc in alte moduri decat o poate face mamicia.

Nu stiu cine poate trai 100% pentru altcineva si deloc pentru sine pe perioada nedeterminata. Chiar daca altcineva-ul ala e puiul care a crescut in tine si mancat si a dormit la pieptul tau si te-a invatat sa iubesti cum n-ai fi crezut ca poti. Iubirea si grija pentru tine nu le anuleaza pe cele pentru copil, dimpotriva.

Toate am avut o viata inainte sa devenim mame, o viata in care am mers la job, la sala, prin cluburi, in care poate ne-a placut sa pictam sau sa crosetam, in care am dormit mult si neintrerupt. Apoi a aparut omuletul si totul s-a intors cu susul in jos.

Initial e ok si firesc sa te concentrezi numai pe pui. Ti-e bine, mergi inainte anesteziata de schimbarile profunde si de dragostea aia mare pentru ghemul tau pufos. Dupa care incepe sa-ti lipseasca viata de om mare si liber, care manca, dormea, mergea la toaleta si facea sex cand avea chef el, nu cand il lasa copilul. Si daca nu ai grija sa usurezi tranzitia asta de la viata in doi la cea in trei prin cate un moment pentru tine, strecurat in alea fara numar pentru copil, poti ajunge sa te simti coplesita. Iar treaba asta se va rasfrange in primul rand asupra celui mic.

Raluca Petre, coach si trainer de feminitate, imi spunea intr-un interviu recent ca proaspetele mamele ar trebui sa inceapa sa isi ia 15 minute pentru ele, zilnic (!).

15 minute in care sa faci ceva, orice, care te bucura si care e 100% pentru tine. Poti sa te plimbi, sa citesti cateva pagini dintr-un roman sau dintr-o revista, sa te exfoliezi cu malai pe fata, sa cosi un goblen. Ce nu poti face este sa cumperi paine si lapte de la magazinul din colt, sa citesti carti de parenting sau orice altceva e tot pentru copil sau pentru familie. Ca atunci se duce naibii timpul tau special si odata cu el starea de bine pe care ti-o doresti. Mancatul, mersul la toaleta, dusul sunt lucruri firesti si indispensabile, deci nu le trecem la capitolul timp pentru tine. Nici mersul la coafor pentru tuns o data la cateva luni nu se pune.

Daca ramai in casa pe parcursul celor 15 minute zilnice, nu uita sa iti bagi castile in urechi cu muzica preferata (ca-i rock, ca-i muzica clasica, orice te coafeaza, mege), altfel risti sa sari ca arsa la cel mai mic miorlait. Si nu te inchide in baie, aia e ultima optiune de camera, zice specialistul (pentru mine era mereu prima optiune). Alege  mai degraba un dormitor, un birou, chiar bucataria.

Ai putea spune ca sfertul asta de ceas nu inseamna mare lucru, insa 15 minute pentru tine sunt mai bune decat zero minute, asta e clar. Si incepi cu putin ca sa cresti la o ora, doua, trei si intr-un final sa fugi de acasa o zi si o noapte si sa dormi pana te umfli de somn (asta e fantezia suprema).

Ideea e sa predai din responsabilitatile de mama oricand si oricui ai ocazia, ca sa traiesti si pentru tine. Eu il aveam doar pe tatal lor care sa mi-i mai ia de pe cap si functiona treaba cat sa ma mentin pe linia de plutire. Initial mi-i prelua pe perioade mai scurte si am crescut progresiv timpul, pana am ajuns sa pot sa merg la sala de doua-trei ori pe saptamana si chiar sa mai ies la cate o cafea cu fetele. Un an mi-a trebuit sa ajung la paerformantele astea, dar si cand am ajuns, sa vedeti trai pe mine!

Pe mama cand o mai prindeam o data la cateva luni prin Bucuresti, ii puneam copiii in brate si rupeam usa. Asa Zen ma intorceam dupa un film sau o cina in doi, n-aveti idee. Acum deja au trecut toate, asta mic are aproape trei ani, avem si bona, e vis si viata, nu ne mai doare capul ca la inceput.

Dar mereu, si cand eram trei, si de cand suntem patru, am incercat sa nu ma dau de tot la o parte. Ca am renuntat la multe e una, dar nu de tot, nu cat sa uit de mine ca femeie, ca om. Si cu fiecare pauza de la mamicie, cu fiecare moment dintr-asta dedicat mie si atat, vedeam cum imi incarc rezerva de energie, de chef de schimbat scutece si de buna dispozitie.

Cand sunt incarcata de una sau alta, cand sunt obosita, trista de lucruri care mi s-au intamplat, nu pot fi cu tot sufletul acolo pentru copii si stiti cum simt ei asta? Imediat o simt.

Daca mama e bine si copilul va fi bine. Asta e directia in care functioneaza lucrurile, nu invers. O mama fericita va creste un pui fericit. O mama care nu e bine cu ea insasi va transmite toate framantarile ei omuletului. Uite, gandeste-te ce fel de copil vrei sa cresti si vei realiza ce ai nevoie sa faci pentru a reusi asta.

VIDEO aici cu editia rubricii mele in care am dezbatut subiectul (“Prietenii de la 11″, Antena 1)

Articole pe aceeasi tema

11 Comments

  • Lena
    09/03/2018 at 1:07 pm

    Bună Ruxandra. Am și eu o întrebare: timpul în care îți citesc postările, se pune ca timp pentru mine?😃 Îmi plac tare mult postările tale și de fiecare dată mă regăsesc în ele

    • Ruxandra Luca
      09/03/2018 at 1:20 pm

      Mulțumesc din suflet! ❤️ Da și nu. Dacă afli una, alta despre creșterea copiilor, nu se pun, e ca și cum ai citi o carte de parenting. Deci nu. Dacă sunt articole dintr-alea in care radem și atât, e ok :)) indiferent, încurajez cititul constant al articolelor mele 😄🤗

  • Ramona
    09/03/2018 at 7:03 pm

    Buna Ruxandra. Te apreciez mult si citesc cu drag articolele tale. Spune-mi te rog cum ai reusit sa te adaptezi schimbarii de la femeie libera la proaspata mamica cu norma intreaga? Sunt in situatia asta de 3 saptamani si ma simt coplesita, simt ca nu o sa fac fata!

    • Ruxandra Luca
      09/03/2018 at 10:37 pm

      Multumesc frumos, Ramona! <3 Sa fie sanatos puiul de om! De facut fata faci sigur, partea minunata e ca perioada asta mai grea trece (chiar foarte repede si pe urma, desigur, ne e dor de ea), dupa care incepi, usor, usor, sa pupi din nou cafele cu fetele, somn bun, timp in doi. Si mie mi-a fost mai greu la primul copil, mi se parea ca nu voi face fata. Acum ma uit la Albert, are 9 ani si nu mai am nici o treaba, doarme singur toata noaptea, isi face dus si isi incalzeste mancare singur, face aproape totul singur si e wow. Cu asta mic eram mai pregatita pentru tot, asa ca mult mai Zen am trecut peste primul an. Desi copilul meu mic a fost si este argint viu. 🙂

  • Ana Maria
    09/03/2018 at 10:38 pm

    Super articol, Ruxandra, mulțumim! ❤️

  • Ioana Ivan
    09/03/2018 at 10:40 pm

    Așa ma regăsesc! Și așa am nevoie de și mai mult timp pentru mine, mai mult de 15-30 minute. Vreau o repriza de 2 zile. Oare se poate? 🙂

    • Ruxandra Luca
      09/03/2018 at 10:41 pm

      cu putin noroc, sigur da! 😉 si apoi sa vezi cum iti incarci bateriile.

  • Monica
    11/03/2018 at 9:48 am

    Am citit articolul cu sufletul la gura si cat adevar Doamne… eu ma aflu in sitiatia in care mi-e frica inca sa las puiul de om(2,7 ani) cu oricine altcineva pentru binele meu. Stiu gresesc enorm, incerc sa ma educ, inca nu-mi iese, sentimentul de vinovatie ma urmareste, teama ca nu iar fi bine etc. Prind curaj cand mai citesc cate un articol de genul dar nu dureaza mult. Eu inca sper ca ma voi “vindeca” destul de repede abia dupa al doilea bebe care e pe drum. In afara sotului nu am avut nici un ajutor in casa pana acum, poate si de asta teama aceasta, dar la al doilea deja e planificat ajutorul, nu de alta dar sa nu o iau din loc de tot 🙂 . Felicitari pentru tot ce scrii, te urmaresc cu drag.

    • Ruxandra Luca
      11/03/2018 at 10:23 am

      Monica, mulțumesc tare! ❤️ Îmi doresc și îți doresc din suflet sa te gândești mai mult și la tine. Te imbratisez!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.